inceput de nuvela sau nu orice sut in fund e un pas inainte

doare. doar asta simte.al dracului de tare doare. si ustura,mai rau decit doare. si este exact asemenea unui parazit ordinar, dar nu unul care se hraneste din seva copacului ci unul care ii suge lui tot aerul. aproape tot aerul. din sange, din plamani,din creier, din inima. si doare. al dracului de tare. pentru zeflemistul si intangibilul de el a fost ca un sut in cur. dar nu genul ala de picior in partea dorsala de care stii ca iti transforma neputinta intr-un pas inainte.a fost un sut dureros, atat de dureros incat a simtit cum i se rupe nada curului, cum ii scoate fortat tot aerul din stomac, care ii paralizeaza plamanii si care a transmis imediat creierului mesajul: "NU MAI RESPIRA". si golul din stomac a devenit imediat usturime. "respira!"ii spunea amical subconstienul, care ii ramasese acum singurul prieten. "NU POT! MA DOARE". "NU respira" ii ordona la randul lui creierul. "E mai bine asa. si mai simplu. mult mai simplu". si aerul ramanea blocat,undeva la mijloc. acolo unde ustura. particule infime si infame de oxigen reuseau insa sa insele vigilenta garzilor constiincioase ale subconstientului si urcau incet, in liniste, spre creier. suficient de multe cit pentru a nu se bloca. insuficiente pentru o gandire rationala. dar chiar si asa continua sa doara,insa incet,incet isi recapata suflul. incet,incet intelegea ca nu mai depinde de el si ca TREBUIE sa mearga mai departe. "s-a dus dracu' totul". a suferit. sufera. va suferi. e vinovat,plateste. cat? nu stie. deocamdata pretul se exprima in durere. si in usturime. pentru ca inca mai ustura nenorocita de  trahee, dar macar acum aerul ii este prieten,nu  dusman. asta dupa ce au vorbit si au decis ca oxigenul trebuie sa circule fara restrictii intre plamani si creier. si mai departe. la inima. si mai departe. il doare pentru ca doar el stie ca o bucata s-a rupt. o bucata din el, din andrei. o bucata care a fost mereu acolo si pe care nimeni nu ar putea sa o puna la loc.nici el, nici EL, nici timpul,nici dragostea,nici linistea,nici stabilitatea. NIMENI. "nu ride", ii spuse andrei, aproape plingand (ce bine ar fi daca ar putea plange). tu NU intelegi. nu vei intelege niciodata. tu esti doar un copil". si-si vazu de drum. de drumul lui. de linistea lui. de tristetea si singuratatea lui.de durerea lui. durere care inca se plimba.nestingherita. intre plamani si creier.si mai departe. la inima